SOAS, însemnând singure în gallego, este numele care le reuneşte pe Cristina Pato, pian, şi Rosa Cedron, violoncel şi voce. De ce "soas" două femei atât de frumoase? Fiecare din ele cântă de obicei cu propria formaţie, abordând şi un cu totul alt stil, ceea ce a şi dus la o gravă confuzie a mea, astfel că, pe 7 iulie mă găseam în sala din Conde Duque în aşteptarea unui concert de folk celtic şi... nu am avut ce să regret, seara avea să fie magnifică. Din repertoriul celor două fete singure s-au auzit în general prelucrări din folclorul gallego, unele chiar de la secolul XIX, cel mai des in acest sens fiind amintit numele poetei Rosalia del Castro, altele mai noi şi ceva mai cunoscute publicului larg, ce avea să şi cânte pe unele pasaje.

SOAS - Maria Solina:

Dacă despre proiectul SOAS, au scos şi un album numit Muller, nu ştiam nimic până la concert, cele două interprete în schimb nu îmi erau deloc necunoscute, muzical!

Fata verde a Galiciei, de obicei cântând la cimpoi, Cristina Pato a surprins mereu pe scena cu imaginea ei hippy, energia şi dezinvoltura interpretativă făcând ca numele ei să fie foarte cunoscut iubitorilor de folk. Furat de imaginea-i rebelă, e surprinzător să afli că puştoaica are şi o serioasă formaţie academică, titlul de doctor în muzică şi multe altele, ce fac din ea o notorietate a scenei pianistice, iar eu nu pot să redeau şi în scris tonul lui Iosif Sava.

Cât despre Rosa Cedron, alias, în viziunea mea unilaterală, fata din Avatar sau în sfârşit am înţeles şi eu de ce Mona Lisa lui Da Vinci e considerată o femeie frumoasă. Am ascultat-o prima dată pe un disc Luar Na Lubre şi mă întrebam cum de nu e cunoscut numele unei voci atât de bune, ca mai apoi să fac săpături şi să descopăr că nu este deloc anonimă în lumea muzicală, drept dovadă a fost invitată de Mike Oldfield la inregistrarea Tubulars Bells III, alături de care a şi participat la mai multe concerte.