Laments of Silence, CristalMoors si Norther, sala Ritmo y Compas, noiembrie 29. 2008 Madrid.
Lume multa ieri la concert, unii pentru prima data la un astfel de eveniment mi-am dat seama (intrebau pe unde e intrarea in sala), ei bine au avut ce vedea, si mai ales ce asculta.
Laments of Silence din Tarragona (Catalunya) au intrat primii in scena. Stilul lor, desi se incadra in sfera metalului melodic mi s-a parut totusi spre indusrial si hard core, eu chiar nu am mai ascultat genul asta pana acum. Mi-a placut muzica lor, voce foarte buna, pe alocuri chiar gutural, ceea ce dadea foarte bine pe langa melodicitatea ritmului, imprimata mai ales de clapa, care mi s-a parut de mare efect tocmai prin faptul ca nu incerca sa impresioneze, dar se simtea exact atat ca trebuie. O trupa buna fara indoiala, au beneficiat si de o sonorizare perfecta, asa ca publicul a fost multumit, daca aveti ocazia sa ii ascultati o sa va convingeti ca suna interesant si original, oricand putand lua locul unei trupe mari de gen prin faptul ca au chiar ceva in plus de spus cu muzica lor.
...si momentul mult asteptat de mine, imbracati in zale, si-au facut aparita pe scena ostenii pagani ai clanului "del Cuervo" (Corb) din Cantabria, CrystalMoors! Atmosfera era una razboinica, dupa pozitia adoptata pe scena pareau ca se pregatesc sa porneasca la lupta, nu sa cante. Si a fost lupta, un black metal agresiv de influenta celtica, ce nu avea nimic in comun cu ceea ce practica trupele mai cunoscute sub titulatura de folk sau viking metal. Whaaaa! Publicul numeros a facut fata cu brio "atacurilor" celor din CrystalMoors, raspunzand cu urale pe masura si chiar scurte reprize de mosh-pit!!! Hei, hei, hei... urmariti reactia din sala, am ales una din peiesele ceva mai melodice, dar zic eu destul de reprezantativa pentru stilul trupei, Bellvm Cantabricvam de pe recentul album Antiqvam Exqvirite Matrem. Din sala, catre lume, pagan cantabrian metal:

Dupa ceva preparatii tehnice a venit randul finlandezilor de la Norther sa urce pe scena, cu un gen de muzica heavy and progrssive pe care eu il consideram mort demult, realizarile din ultimiii ani, chiar si cele ale unor trupe consacrate nereusind sa imi mai provoace nici pe departe aceeasi emotie ca vechile teme. Ei bine, "The Northers", finalndezii si publicul din sala, au izbutit sa ma contrazica, o trupa tinara poate ajunge la inimile ascultatorilor daca vine cu teme noi si nu incearca sa imite o reteta de asa zis succes. Nu pot sa redau exact ceea ce a fost in sala, mai mult de o ora, cat a durat spectacolul celor de la Norther. La primul bis au cantat "ultima piesa" dupa care ibericii au facut ceva ce nu i-am mai vazut sa faca la nici un alt concert, bine cunoscutul refren de pe stadioane si o anumita piata, "Ole, ole ole oleee, Norther, Norther", asa ca Norther au mai cantat, nu una, ci mai multe piese! Finlandezilor (nu doar cei din seara asta, la aceeasi concluzie am ajuns si dupa o discutie la un after-party cu o cunoscuta trupa death metal de-a lor) le place mult sa fie pe o scena, sa cante pentru public, si daca e atmosfera nu se mai dau jos, desi la un moment dat chitarisul era aproape de mine, pe la jumatatea salii, si fara sa se opreasca din cantat, inghitea din berea ce-i era turnata direct pe gat de un coleg din staff! Dupa spectacol au venit in public, salutau, dadeau autografe si faceau poze cu fanii.
Petrecerea de dupa? Eram foarte obosit, lucrasem chiar si in ziua concertului, si nu dormisem decat 2 ore cu o noapte inainte; creaturile alea doua micute si imaginare "bagau strambe", dracusorul alb imi spunea sa merg acasa, cel roasu ma imbia cu mai mult din berea pe care deja o gustasem, in final a castigat cel alb, dar sigur o sa fie o revansa, asa ca mi-am mai rotit pentru ultima data ochii dupa fetele din sala si am pornit catre usa...

Un concert de neuitat, trei trupe care, desi cu stiluri diferite, au reusit sa uneasca publicul. Mi-am cumparat pack-ul de 3 cd-uri al celor de la CrystalMoors, "Antiqvam Exqvirite Matrem" (new album, in curand o sa scriu si despre el), "Nabia Orebia" (split cu bascii de la Omendark pe "cealalta fata" a cd-ului) si "The Unconquered Land" pe care il mai aveam, vezi cronica pe blog, deci pe cel nou o sa il ofer cuiva. Da, sunt norocos ca pot sa ajung la astfel de evenimente!