... turneu ce ii are in frunte pe Malevolent Creation si Vomitory, carora li s-au alaturat in specatcolul de la Madrid: Ditchcreeper, Last Deception si Noctem (sambata, 12 septembrie, sala Caracol).

Hotararea de a merge la acest concert a fost un pic greu de luat, tot in aceeasi zi avand loc si un spectacol gratuit cu prielejul "Fiestei de Fuenlabrada" localitate din imediata vecinatate a Madridului, unde pe langa Mago de Oz, nelipsiti de la astfel de evenimente, au mai interpretat si Katatonia, autotitatile profitand de faptul ca goticii suedezi se aflau oricum in turneu european (poate se prind de figura si consilierii "Oradiei"). Adevarul este ca imi era dor sa mai merg la un concert de trupe cunoscute, pe stadion, cu multa lume, dar pana la urma am facut tot ceea ce eram invatat, adica am ales iar death-metalul din underground, aste e! In drum spre sala, in plin centrul orasului se desfasura o proba atletica de maraton, probabil spre sfarsit dupa ritmul participantilor, carora le fusese rezervata mai mult de o banda, turismele si autobuzele reusind cu greu sa mai inainteze pe ceea ce mai ramasese din carosabil... ce sa-i faci, sportivii simt mai tare adrenalina atunci cand alearga printre masini, preferand gazele de esapament in locul aerului proaspat de padure, niste duri!

Deeeeci!

Noctem, valencienii au deschis cu un black-death metal violent, impresionand nu doar prin calitatea muzicii, ci si printr-un corpsepaint spectaculos: vampire & undeads! Daca trupa suna bine pe inregistrari, gasiti pe Myspace primul lor album "Devine", in concert e de-a dreptul cruda, 100% de live, de aceea, cu aportul "victimelor" din sala, muzica lor transcende orice material de studio. Este de fapt lucrul care mi-a placut la toate trupele serii, tehnica foarte sigura si nebunia de a se lasa duse de val, public. Dar mai intai o piesa din concert cu Noctem:

Noctem - Under Seas of Silence

Last Deception... dar numai ca nume de trupa, pe scena urmand un death metal rapid si foarte agresiv cu care madrilenii nu au deceptionat deloc, o sa vedeti, in muzica lor si-au facut loc si pasaje melodice, in plus au venit cu noutati. E vorba de primul album Last Deception, "A Nation Burning Fast", lansat deocamdata doar in varianta online, il puteti descarca de aici (10 minute), sau asculta pe pagina de MySpace a trupei, 10 piese trase la o calitate foarte buna, care sunt sigur ca vor fi pe placul iubitorilor de death si thrash metal din Romania, eu zic ca merita din plin ascultat, dar astept pareri (in curand am sa pun si eu 1-2 teme pe Radio Drac Mort). In concert vocea a fost agresiva, un growling rapid in tandem cu executia la tobe care mi s-a parut perfecta, ritmul fiind domolit totusi pe alocuri de "simfonia" chitarelor. Ultima lor piesa din spectacol a fost aceeasi cu cea care incheie si albumul, Fall of the Weak - preferata mea, imi place mult cum suna... dar pentru video, direct din concert, am ales Bullet in the Eye:

Last Deception - Bullet in the Eye

A III-a trupa, hmmmm, hmm... death grind cu Ditchcreeper din Southampton, Marea Britanie: acesta a fost momentul amatoarelor (si amatorilor) de mosh-pit din sala, fara mila! Despre muzica ce sa mai spun, de multe ori mi-am imaginat cum mi-ar placea mie sa fac muzica daca as avea talent, si-mi suna exact ca a celor de la Ditchreeper... ca idee, la un moment dat cantau ceva cu o denumire de genul Adultery Amputation si imi reaminteau senzatia de pe vremea cand ascultam Shrine of Life de la Kataklysm si imi era mie teama de mine ca ascult asa ceva si imi si place! Nu mai e nevoie sa zic nimic de muzica, jos, lent (cat de lenta poate fi o trupa de grindcore), extrem si perfect. Doar atat, ca basistul era nebun, normal, daca e basist, toti sunt nebuni... nu te poti plictisi cu ei la un concert, tot timpul cat au cantat ceilalti a stat prin public si a facut animatie, iar pe scena, in pauzele dintre piese, mai canta diverse, ce avea el chef (ala mic din stanga fotografiei... mult prea serioasa a iesit poza, nici nu zici ca sunt grindcore), cred ca oricand si-ar putea face o cariera solo la bass, sau o trupa numai din basisti, vreo 6-7!

Vomitory, o trupa cu o lunga experienta si mult mai cunoscuta publicului, care intre timp umpluse sala... v-am zis ca in acelasi timp se mai tinea langa Madrid un concert metal cu intrarea gratuita, asa ca la Doomsday X au venit doar fanii inveterati ai genului (pentru publicul madrilean nu este neobisnuit ca la astfel de evenimente sa vina si spectatori din alte genuri muzicale, doar pentru a bea o bere intr-un ambient nonconformist, si aici "am o durere", ca nu sunt si eu un manelist, sau macar fan Andre, pentru prima data la un concert grindcore ca sa vad cum se distreaza rockerii si sa... nu stiu, senzatii grele... oricum cred ca ar fi interesant, si ca oamenii pot intelege metalul, chiar si extrem, ca pot fi atrasi de atmosfera desi in general asculta altfel de muzica)... la Vomitory, nu numai ca publicul devenise mai numeros, dar se si masase cat mai aproape de scena, pe langa nume suedezii prestand un death metal de foarte mult bun gust, viteza de executie foarte mare si voce joasa, fanii explodand pe Chaos Fury. Eu am stat mai in spate, in primele randuri atmosfera se imputise rau de la iarba catorva indivizi (problema frecventa la concertele de aici, de ce nu s-au dus la concertul in aer liber, era si gratuit, "cicocolata" pe 2 saptamani), asa ca aveam de ales, vomit-ory ma duc langa usa!

Dupa Vomitory a urmat o pauza lunga, timp necesar echipei de sunet ce ii insotea pe Malevolent Creation ca sa stabileasca si cele mai mici detalii pentru o auditie perfecta, profesionisti desavarsiti, si nu ma refer doar la echipament sau la faptul ca nu ragnea nimeni de pe scena doi-zece, doi-zzzece, sase (aveau casti), ci pentru ca erau foarte preocupati si ca stiau ce au de facut, nu cum am vazut cazuri, cand cineva isi spunea sunetist pentru ca a aranjat candva playback-ul Andrelelor la o discoteca din comuna Berceni, si trezit in fata cu o trupa cu instrumente, efecte si multe cabluri, tot ce poate face e sa dea vina pe sala, asta daca reuseste sa se descurce cat sa se auda ceva in boxe. Omul de la butoane chiar a venit de cateva ori, pe parcursul primelor doua piese pana in zona calda din centrul salii, unde ma aflam si eu, asa l-am observat, dupa care se intorcea sa mai regleze el stie ce, pentru ca mie sunetul mi s-a parut perfect, foarte plin, exact pe gustul meu.

Si au urmat fetele de la Tokio Hotel, emo progressive spandau ballet (nu va speriati, era muzica barului, din pauze, si nici macar nu cred ca erau Tokio Hotel, cantau in spaniola).

Malevolent Creation, death-metal, Florida: adica death-metal! Probabil cel mai bun spectacol pe care l-am vazut pana acum, unic oricum, este foarte greu de descris. O trupa cu o tehnica foarte buna, cu multa culoare, fara a se pierde insa in ea, o nebunie, dar aparenta, in realitate totul este facut cu cap pentru ca spectacolul sa fie cat mai reusit. Daca Necrophobic sunt considerati, pentru show, un fel de Iron Maiden ai death-metalului, atunci cu siguranta ca live, Malevolent Creation sunt Motorhead ai genului brutal: Lemmy is God, Brett Hoffman... din "familie", se aseamna, si fizic, nu doar prin atitudine. Chiar nu pot sa descriu spectacolul, nu am avut timp sa gandesc, a fost prea frumos. O evolutie, dupa parerea publicului si amea, prea scurta a "floridenilor", au mai cantat doar o ultima piesa la biss, moment in care am venit si eu la scena, headbanging si mosh-pit.