Nu sunt multe jocurile de PC pe care le-am încercat, nici nu mă pot considera gammer, dar la un moment dat am petrecut mult timp cu un RTS, Seven Kingdoms - Ancient Advesaries, apărut pe la 1997-98. Jocul, deşi complex, spre deosebire de alte RTS-uri, are o interfaţă foarte uşor de controlat. Marea deosebire faţă de alte RTS-uri pe care le-am încercat fiind aceea că jocul nu se limitează la exploatarea resurselor şi crearea unei armate numeroase, ci de asemenea la fel de importantă este diplomaţia, punctul cel mai delicat fiind păstrarea popularităţii în rândul supuşilor, care se pot răscula în caz că sunt suprataxaţi sau implicaţi în prea multe războaie, lucru deloc uşor, pentru că unităţile şi clădirile necesită aur nu doar pentru a fi construite ci şi pentru întreţinerea anuală.  Şi pentru că nu era destul de greu să lupţi împotriva a până la 6 regate adverse (din cele 9 culturi disponibile, Japanes, Chinese, Mayans, Vikings, Greeks, Normans, Egzptians, Mughals şi Zulus), trebuie să îţi mai aperi satele şi de atacurile unor hoarde de monştri, Frytans. Singurul punct slab al jocului ar fi grafica, care după mai mult de 10 ani ar necesita un facelift.

Muzica este un al punct forte al jocului şi îi aparţine lui Bjorn Lynne. Am ales la întamplare Norse Theme, una din melodiile din joc.

Jocul aparţine celor de la Enlight, fiind creat de Trevor Chan. Din 2009 jocul a devenit open source, dezvotatorii jocului pot fi contactaţi pe www.7kfans.com, printre altele ştiu că au adaptat jocul şi pentru Win7 şi Linux.

Înscrierile la Campionatul Mondial se fac pe www.7kmultiplayer.com. Sezoul 2 va începe în Aprilie şi vor fi oferite premii pentru cei calificaţi, ajungând la peste 500 $ pentru câştigător. Succes!

Dacă împotriva inteligenţei artificiale nu am avut probleme, la scurt timp jucam numai la nivel maxim, de curând a apărut o nouă provocare. Anul trecut a început recrearea online a comunităţii multiplayer şi, după câteva meciuri test împotriva a unor foste glorii din perioada de maximă popularitate a jocului, am fost invitat să particip la primul Campionat Mondial din noua ediţie. Botezul în reţea a fost mai mult un duş rece, jucând anterior numai împotriva calculatorului, nu aveam un stil potrivit, aşa că eram înfrânt destul de uşor de adversarii umani, dar se pare că aveam potenţial.

Participarea mea la World Championship îmi aducea în minte o replică dintr-un episod al seriei Hercules-Xana: Olimpul era ameninţat de o forţă împotiva căreia zeii erau lipsiţi de puterile lor, singura salvare fiind în cei 3 eroi, Hercules, Xana şi Iolau. Ares îi ajunge din urmă şi, de data asta  fiind vorba de salvarea Olimpului, vrea să li se alăture, la care cei trei eroi, nedumeriţi, îl întreabă: Dar TU cu ce vii? -Cu frumuseţea, le-a răspuns Ares, în lipsa altei variante mai bune.

Hail, hail, hail and kill!

Turneul:

După ce am trecut cu chiu cu vai de precalificări, datorită în mare parte şi sfaturilor primite de la jucătorii mai experimenţi, Pupu, Black Nova, Wilcrek şi Daniel Gordon (campion şi recordman mondial), am intrat în sezonul regular, obiectivul meu, având în vedere că nu eram un jucător de top, fiind calificarea în play offs. Ceea ce s-a şi întâmplat, mai mult decât atât, dacă vă uitaţi în clasament la culoarea steagului aflat sub cel al României, se poate spune că am avut un sezon reuşit.

În semifinale l-am avut ca adversar pe Daniel Gordon şi, chiar dacă lupta a fost mai grea decât o arată scorul, m-am calificat în finală cu 3-0, sistemul fiind cel mai bun din 5 meciuri. În cealaltă semifinală Rhei l-a învins pe Wilcrek (după părerea mea, cel mai bun jucător din turneu) cu scorul de 3-1, aşa că se anunţă o finală de foc. Ca să fie clar, dacă până acum a fost un simplu joc şi nu-mi păsa dacă pierd, de data asta, având în vedere naţionalitatea adversarului, nu pot să accept altă variantă de final decât victoria. Sistemul este, cel mai bun din 7 meciuri (unul pe săptămâna), prima confruntare este programată pentru sâmbătă şi se va desfăşura pe GameRanger.

Am să revin cu update-uri privind evoluţia ostilităţilor. Rămâneţi pe aproape!

Update 18. 02. 2012

Am avut parte de cel mai lung şi greu război de când joc 7K. Zeii nu au fost de partea mea la atacul fulger preconizat, am avut neşansa ca regatele noastre să fie situate la mare distanţă pe hartă, iar trupele mele au fost lovite de o furtună în timp ce mărşăluiau spre inamic. Aşă că în cea mai mare din timp am fost nevoit să joc defensivă, în cele din urmă, după 16 ani de lupte crâncene, timp neobişnuit de lung la acest joc, am fost înfrânt. Data viitoare o să fiu necruţător!

Match 1: Rhei vs. Lestrigon 1-0

Update 23. 02. 2012

Se pare că am parte de un adversar imbatabil. Părea că tactica mea funcţionează şi o să am parte de o victorie rapidă. După primii 5 ani, limita după care se poate ataca, eram superior ca populaţie şi armată, atacul a decurs bine, simţeam victoria, dar a rezistat până la urmă, graţie unui labirint format de clădirile lui ce îmi îngreuna înaintarea întăririlor. Strategia sa fiind una pe termen lung a reuşit în timp să aibă avantaj şi după numai 9 ani a căştigat.

Am pierdut 2 bătălii, dar nu şi războiul. Am de a face cu un geniu în jocuri, sper să nu mai aibă şi alte surprize, căci următoarele meciuri vreau să le câştig, acum că mi-am făcut o idee despre stilul său de joc.

Match 2: Rhei vs. Lestrigon 2-0

Last upadate, cum nu am mai anuntat nimic în ultimul timp, se cam ştie... pierdui!

Acum cîteva zile am ascultat întâmplător această melodie şi mi s-a părut tristă:

Piesa este interpretată de Mana şi, chiar dacă nu se regăseşte între gusturile mele muzicale, are o poveste frumoasă, inspirată, se pare, de un fapt real.

Înainte de a pleca, pe o barcă în larg, el îi promite că o să se întoarcă, ea că îl va aştepta... zile, luni, ani, o găsesc aşezată pe acelaşi chei unde s-au despărţit, cu aceeaşi rochie, pentru ca nu cumva el să nu o recunoscă, atunci cand va veni. În van. Oamenii o chemau La Loca, Nebuna din San Blas, oraşul port din Mexic cu întâmplarea. În acelaşi loc au fost făcute şi filmarile pentru videoclip. Mana - En el Muelle de San Blas.

Pentru cei care nu vorbesc spaniola, am luat de pe google versurile traduse în engleză:

On the Wharf of San Blas

Alone, alone in oblivion
Alone, alone with her spirit
Alone, alone with her love, the sea
Alone on the wharf of San Blas

She bid her love farewell
He departed in a ship in the wharf of San Blas.
He swore that he would return,
And, soaked in tears, she swore that she would wait.
Thousands of moons passed away
And she was always on the dock, waiting
Many afternoons nested themselves,
They nested themselves in her hair and in her lips.

She always wore the same dress
So that should he return, he would not mistake her
The crabs bit at her clothing, her misery, and her illusion
Time then slipped away
And her eyes filled with sunrises.
With the sea she became enamored
And then her body took root on the wharf

Alone, alone in oblivion
Alone, alone with her spirit
Alone, alone with her love, the sea
Alone on the wharf of San Blas

Her hair bleached white,
But no ship came that returned her love
And in the village they called her,
They called her the Madwoman of the Wharf of San Blas
And one afternoon in April
They attempted to take her to the asylum
But no one could tear her away
And from the sea nevermore did they separate her

Alone, alone in oblivion
Alone, alone with her spirit
Alone, alone with her love, the sea
Alone on the wharf of San Blas

She stayed, she stayed, alone, alone
She stayed, she stayed with the sea and the sun
She stayed, she stayed until the end
She stayed there, she stayed on the wharf of San Blas
Alone, alone, alone...

Fotografiile sunt făcute de mine, acum doi ani, pe Coasta Cantabrică lângă Xixon, Spania. Le puteţi vedea la o rezoluţie mai bună aici. În zilele următoare poate mai adaug câteva.

Ne abatem de la ritmul normal al postărilor pe acest blog, adică după Anul Nou, dar nu înainte de Paşti, pentru un anunţ terrrribil:

"Let’s open up this pit!"

Nu obişnuiesc să pun clipuri de pe youtube, mai ales supervizionate, acesta are deja milioane de redări în doar câteva zile, dar e prea de tot! \m/ \m/ \m/

... ce vreau să zic, dacă stau să măsor, cred că dacă mai reduc un pic frecvenţa (frecvenţă, de unde) postărilor, o să rămîn doar cu urările din an în an. Şi nu ăsta ar fi cel mai grav lucru, dar nu mă pricep deloc la acest subiect, deşi e clar că există pe Pământ şi persoane, cunoscute sau nu, cărora doresc să li se întâmple numai chestii bune în anul următor (în special din România şi aparţinând rasei albe), cît şi în cei de după. Aş fi scris mai mult despre segregaţie, dar mă cam grăbesc, am de făcut făcut nişte floricele (pocnitori) şi de scos vreo câteva dopuri de plută... mai mult de "La Mulţi Ani" nu ştiu ce să spun, aşa că prefer să las să vorbească muzica.

L
A

M
U
L
Ţ
I

ANI!

Full screen and loud speakers required:

Avulsed cu Breaking Hymens, piesă de pe albumul Nullo, apărut anul, încă, trecut. Am fost la concertul de prezentare, unde am şi făcut înregistrarea, în deschidere au cântat tot o trupă foarte bună din Madrid, Human Mincer, iar cap de afiş erau... ţin minte că a fost o trupă cunoscută, nu-mi aduc aminte numele, dar ştiu că erau vechi, am plecat după prima piesă. Nullo mi se pare un album death metal foarte bun, foarte tehnic pentru metalul extrem, Avulsed este încă o dată o trupă de bază cu acest produs. Ce mai, mi-a plâcut foarte mult.

Hai Noroc!
La Mulţi Ani!
Trăiasă România Liberă!

SOAS, însemnând singure în gallego, este numele care le reuneşte pe Cristina Pato, pian, şi Rosa Cedron, violoncel şi voce. De ce "soas" două femei atât de frumoase? Fiecare din ele cântă de obicei cu propria formaţie, abordând şi un cu totul alt stil, ceea ce a şi dus la o gravă confuzie a mea, astfel că, pe 7 iulie mă găseam în sala din Conde Duque în aşteptarea unui concert de folk celtic şi... nu am avut ce să regret, seara avea să fie magnifică. Din repertoriul celor două fete singure s-au auzit în general prelucrări din folclorul gallego, unele chiar de la secolul XIX, cel mai des in acest sens fiind amintit numele poetei Rosalia del Castro, altele mai noi şi ceva mai cunoscute publicului larg, ce avea să şi cânte pe unele pasaje.

SOAS - Maria Solina:

Dacă despre proiectul SOAS, au scos şi un album numit Muller, nu ştiam nimic până la concert, cele două interprete în schimb nu îmi erau deloc necunoscute, muzical!

Fata verde a Galiciei, de obicei cântând la cimpoi, Cristina Pato a surprins mereu pe scena cu imaginea ei hippy, energia şi dezinvoltura interpretativă făcând ca numele ei să fie foarte cunoscut iubitorilor de folk. Furat de imaginea-i rebelă, e surprinzător să afli că puştoaica are şi o serioasă formaţie academică, titlul de doctor în muzică şi multe altele, ce fac din ea o notorietate a scenei pianistice, iar eu nu pot să redeau şi în scris tonul lui Iosif Sava.

Cât despre Rosa Cedron, alias, în viziunea mea unilaterală, fata din Avatar sau în sfârşit am înţeles şi eu de ce Mona Lisa lui Da Vinci e considerată o femeie frumoasă. Am ascultat-o prima dată pe un disc Luar Na Lubre şi mă întrebam cum de nu e cunoscut numele unei voci atât de bune, ca mai apoi să fac săpături şi să descopăr că nu este deloc anonimă în lumea muzicală, drept dovadă a fost invitată de Mike Oldfield la inregistrarea Tubulars Bells III, alături de care a şi participat la mai multe concerte.