Ne abatem de la ritmul normal al postărilor pe acest blog, adică după Anul Nou, dar nu înainte de Paşti, pentru un anunţ terrrribil:

"Let’s open up this pit!"

Nu obişnuiesc să pun clipuri de pe youtube, mai ales supervizionate, acesta are deja milioane de redări în doar câteva zile, dar e prea de tot! \m/ \m/ \m/

... ce vreau să zic, dacă stau să măsor, cred că dacă mai reduc un pic frecvenţa (frecvenţă, de unde) postărilor, o să rămîn doar cu urările din an în an. Şi nu ăsta ar fi cel mai grav lucru, dar nu mă pricep deloc la acest subiect, deşi e clar că există pe Pământ şi persoane, cunoscute sau nu, cărora doresc să li se întâmple numai chestii bune în anul următor (în special din România şi aparţinând rasei albe), cît şi în cei de după. Aş fi scris mai mult despre segregaţie, dar mă cam grăbesc, am de făcut făcut nişte floricele (pocnitori) şi de scos vreo câteva dopuri de plută... mai mult de "La Mulţi Ani" nu ştiu ce să spun, aşa că prefer să las să vorbească muzica.

L
A

M
U
L
Ţ
I

ANI!

Full screen and loud speakers required:

Avulsed cu Breaking Hymens, piesă de pe albumul Nullo, apărut anul, încă, trecut. Am fost la concertul de prezentare, unde am şi făcut înregistrarea, în deschidere au cântat tot o trupă foarte bună din Madrid, Human Mincer, iar cap de afiş erau... ţin minte că a fost o trupă cunoscută, nu-mi aduc aminte numele, dar ştiu că erau vechi, am plecat după prima piesă. Nullo mi se pare un album death metal foarte bun, foarte tehnic pentru metalul extrem, Avulsed este încă o dată o trupă de bază cu acest produs. Ce mai, mi-a plâcut foarte mult.

Hai Noroc!
La Mulţi Ani!
Trăiasă România Liberă!

SOAS, însemnând singure în gallego, este numele care le reuneşte pe Cristina Pato, pian, şi Rosa Cedron, violoncel şi voce. De ce "soas" două femei atât de frumoase? Fiecare din ele cântă de obicei cu propria formaţie, abordând şi un cu totul alt stil, ceea ce a şi dus la o gravă confuzie a mea, astfel că, pe 7 iulie mă găseam în sala din Conde Duque în aşteptarea unui concert de folk celtic şi... nu am avut ce să regret, seara avea să fie magnifică. Din repertoriul celor două fete singure s-au auzit în general prelucrări din folclorul gallego, unele chiar de la secolul XIX, cel mai des in acest sens fiind amintit numele poetei Rosalia del Castro, altele mai noi şi ceva mai cunoscute publicului larg, ce avea să şi cânte pe unele pasaje.

SOAS - Maria Solina:

Dacă despre proiectul SOAS, au scos şi un album numit Muller, nu ştiam nimic până la concert, cele două interprete în schimb nu îmi erau deloc necunoscute, muzical!

Fata verde a Galiciei, de obicei cântând la cimpoi, Cristina Pato a surprins mereu pe scena cu imaginea ei hippy, energia şi dezinvoltura interpretativă făcând ca numele ei să fie foarte cunoscut iubitorilor de folk. Furat de imaginea-i rebelă, e surprinzător să afli că puştoaica are şi o serioasă formaţie academică, titlul de doctor în muzică şi multe altele, ce fac din ea o notorietate a scenei pianistice, iar eu nu pot să redeau şi în scris tonul lui Iosif Sava.

Cât despre Rosa Cedron, alias, în viziunea mea unilaterală, fata din Avatar sau în sfârşit am înţeles şi eu de ce Mona Lisa lui Da Vinci e considerată o femeie frumoasă. Am ascultat-o prima dată pe un disc Luar Na Lubre şi mă întrebam cum de nu e cunoscut numele unei voci atât de bune, ca mai apoi să fac săpături şi să descopăr că nu este deloc anonimă în lumea muzicală, drept dovadă a fost invitată de Mike Oldfield la inregistrarea Tubulars Bells III, alături de care a şi participat la mai multe concerte.

... erau alcoolul şi femeile, deci povestim!

Belladona, mandragora, beleno şi estramonio pe numele lor iberic, erau ierburi cu efecte bine cunoscute, posibil şi medicinale, dar mai curând năucitoare şi de aceea preferate de vrăjitoare, "las meigas" în nordul Spaniei, zonă de încă vizibilă tradiţie celtică. Nu întamplător de la o astfel de buruiană se trage şi numele trupei de acum mai multe seri din Taverna La Elisa, Xtramonio, cu un repertoriu pe măsura numelui. Pe lânga vechi teme din folclorul asturian, gallego sau leunes, s-au regăsit şi piese celte sau "bretoane", chiar şi una turcă ce semăna cu o geampara, într-o interpretare, deşi curată, pe alocuri cu un uşor iz funky, desigur mi s-a parut mie!

Startul l-au dat cu o compoziţie proprie (eu aş fi scrie propie, dar nu mă lasă dicţionarul), de pe primul album şi cu acelaşi nume, San Genaro.

Tema nu este deloc una săracă în semnificaţii, o alegere mai buna nici că putea exista pentru această sfântă zi de vineri. Reprezintă, daca vreţi, spiritul spaniol, cel al unei epoci, mitul lui San Genarin fiind chiar subiectul unei lucrări a celui mai important dintre scriitorii leunezi, Julio Llamazares cu El intierro de Genarin - Evangelio apocrifo del ultimo heterodoxo espanol.

Înţelept cântec basc:

Mikel Laboa - Txoria txori